Destinatari:
Guvernul Ungariei şi României
Parlamentul Ungariei şi României
Autoguvernarea pe Ţară a Românilor din Ungaria
Reprezentantul naţionalitătii române în Parlamentul Ungariei
Comisia pentru Coeziune Naţională din cadrul Parlamentului Ungariei
Subcomisia pentru minoritatea maghiară din cadrul Comisiei pentru drepturile Omului al Camerei Deputaţilor din România
Spre informare:
Înaltul Comisar pentru Minorităţi Naţionale din cadrul ONU
Înaltul Comisar pentru Minorităţi Naţionale al OSCE
Secretarul General al Consiliului Europei
Subsemnaţii solicităm parlamentului şi guvernului României, să urmeze exemplul Ungariei în privinţa legislaţiei cu privire la minorităţile naţionale şi să asigure comunităţii maghiare din România (peste 1,2 milioane de persoane, 6,5% din populaţia ţării) drepturi similare de care se bucură comunitatea română din Ungaria (cca. 35.000 persoane, 0.36% din populaţia ţării) în cadrul autonomiei culturale.
Baze de referinţă:
- Articolul 29, aliniatul 1 şi 2 din Constituţia Ungariei, adoptată pe 25 aprilie 2011
- Legea 179/2011 privind drepturile minorităţilor naţionale
- Legea 19/1998 privind codul de procedură penală
- Legea 202/2011 privind utilizarea stemei şi drapelului Ungariei, respectiv distincţiile de stat
- Legea 1/2010 privind evidenţa de stare civilă
- Ordinul EMMI nr. 17/2013 privind directivele educaţiei din grădiniţe şi cele ale învăţământului pentru minorităţi naţionale
- Articolul 12, aliniatele 1 şi 2 din Legea 77/1993 privind drepturile minorităţilor etnice şi naţionale.
Facem apel la reprezentanţii politici ai românilor din Ungaria pentru a susţine legitimitatea cererii noastre şi de a ne fi parteneri în iniţierea dialogului cu guvernul României.
1. România să recunoască în Constituţie că minorităţile naţionale sunt comunităţi constituante ale statului.
2. Instituţiile de stat din România să asigure în practică utilizarea liberă a limbii materne - pentru că momentan acest drept există numai pe hârtie: să existe în cadrul serviciilor clienti angajaţi care cunosc limba maghiară, să existe furmulare bilingve, etc., respectiv statul să ia măsuri ferme împotriva acelora (fie ei şi înalţi funcţionari sau demnitari publici) care încalcă sau îngrădesc utilizarea acestor drepturi. Statul să asigure resursele finaciare necesare punerii în aplicare ale acestor drepturi, instituţiile care au obligaţia asigurării lor să primească fonduri special dedicate.
3. Să nu utilizeze instanţele judecătoreşti drept instrumente prin care se restrâng drepturi, care adoptă sentinţe care sunt în contradicţie cu legile în vigoare şi prin care discriminează comunitatea maghiară din România (ca de exemplu sentinţele adoptate pe bandă rulantă privind obligarea autorităţilor locale la îndepărtarea inscripţiilor Városháza-Községháza).
4. Să asigure minorităţilor naţionale dreptul de a folosi neîngrădit simbolurile naţionale (drapel, stemă, imn), oriunde, oricând şi în orice împrejurare. Pentru că la ora actuală arborarea steagului secuilor se interzice pe clădiri şi în locuri publice, iar simbolurile Ungariei (ale poporului maghiar) - conform legii în vigoare - nu se pot afişa sau arbora nici chiar pe o casă particulară. În contrast cu aceasta în Ungaria steagul României poate fi arborat fără nici o restricţie chiar şi pe clădiri publice.
5. Persoanele care aparţin minorităţilor naţionale recunoscute să aibă posibilitatea să primească certificat de naştere, de căsătorie sau de deces, carte de identitate, diplome de absolvire a învătământului în format bilingv (român – limba minorităţii).
6. Să reducă pragul de 20% peste care minorităţile îşi pot folosi limba maternă în administraţie, la 10%.
7. În spiritul dialogului de care s-a vorbit cu ocazia întâlnirii miniştrilor de externe maghiar şi român, guvernul României să se aşeze la masa tratativelor cu o delegaţie a poporului secuiesc, din care să facă parte reprezentanţii organizaţiilor neguvernamentale, ale cultelor şi partidelor politice, pentru că relaţii amiabile pot fi întreţinute numai prin dialog.
Comunitatea română din Ungaria se bucură de drepturile amintite mai sus pentru că Ungaria le acordă autonomie culturală, cea ce România refuză comunităţii maghiare din ţară chiar şi după aproape 3 decenii de democraţie.
25 martie 2017
Árpád György-Mózes, presedinte, Societatea pentru Tinutul Secuiesc
András Csíki, presedinte, Societatea de Utilitate Publica "Erdélyt Járók"
László Tarnavölgyi, presedinte, "Wass Albert" Kör din Sárospatak
Vilmos Ferencz, presedinte, Székely Kör din Budapesta
Bácsfainé Dr. Józsa Hévizi, presedinte, Federatia din Transilvania
Mihály Mogyorós, presedinte, Asociatia „Siófok és Környéke Erdélyi Baráti Kör”
Tamás Pintye, presedinte, Erdélyi Kör din Győr
Attila Bege, presedinte, Budakörnyéki Székely Kör
Ferenc László, presedinte, Székely Kulturális Egyesület din Biatorbágy
Dr. Csaba Fülöp, presedinte, Asociatia „Tündérvár Székely Nagycsaládosok Egyesülete” din Kovászna/Covasna
Imre Puskás, presedinte, Székelykapu Baráti Társaság din Ócsa
László Szennyessy, presedinte, Asociatia Maghiara din Zürich
Gábor Vaski, presedinte, Asociatia Nationala a Maghiarilor din Canada
Alida Hahn-Seidl, Cercul de Prietenie "Hunnia" din Germania
Antal Gáspár, presedinte, Asociatia Maghiarilor din Transilvania si ale Secuilor din Érd
Adél Szabó, presedinte, Székely Kör din Kerepes
Balázs Kisberk, presedinte, Zsámbéki-medence és térsége Gazdakör
Cele 7 puncte din Piaţa Eroilor
"Ce doreşte poporul Secuiesc în anul 2017"
